După cum cel mai probabil psihoterapeuții de cuplu deja au aflat, să faci terapie de cuplu nu este deloc simplu – nici pentru cuplul în cauză și nici pentru terapeut. Este nevoie de mult echilibru, este ca și cum ești instructor de dans. Dificil dacă doritorii nu au un oarecare simț al echilibrului, chinuitor dacă fiecare partener crede că știe cel mai bine cum se dansează și destul de riscant pentru că, nu-i așa, toată lumea știe să danseze sau crede asta până la primul buff.

Înainte să devin terapeut mă interesa mai puțin tehnica din spatele dansului și eram preocupată mai mult de sincronizarea cu partenerul de dans, intuitiv și de echilibru și balans – după, mi-am dat seama că prea multă străduință în ale sincronizării poate afecta dansul în sine, fără o țâră de tehnică ajungi să obosești pe ringul de dans. Valabil și în relații – mai ales în relațiile de cuplu unde fiecare partener crede că știe să danseze pentru că, de ce nu, singuri acasă, cu căștile pe urechi mișcările de dans ne ies ca la Saturday Night Fever și surpriză, în cuplu sfârșim a arăta ca în The Full Monty.

Închideți ochii și închipuiți-vă că dansați – nu-i așa că vă folosiți ambele picioare? Să le spunem piciorul de atașament și piciorul de autonomie. Fred Astaire nu arăta ca o barză neîndemânatică, nu, nu – părea că plutește.

Acum închipuiți-vă că dansați cu cineva – deja avem două perechi de picioare încercând să danseze fluid, urmărind muzica, Fred Astaire și Ginger Rogers. Ah, stai – nope, nu suntem ca ei. Unii dansăm de capul nostru, un pic egoist și ne bazăm foarte mult pe autonomie. Alții ne tot dăm după partener și ne lăsăm conduși de atașament.

Asemeni unui dans, o relație de cuplu sănătoasă este un balans permanent între atașament și autonomie: dacă devenim prea independenți riscăm să ieșim din relație dacă ne agățăm prea mult riscăm să ne sufocăm partenerul. Terapia de cuplu poate să ajute partenerii să își folosească echilibrat, ambele picioare, în dinamica de relație ajutând conștientizările legate de propriul echilibru, amintirile despre dansul părinților sau amintirile despre dansul cu părinții.

(Imagine@Jack Vettriano – Dance me to the end of love)