Totuși, cu timpul, am început să simt că și DSM-ul, deși util, limitează înțelegerea experienței umane. Mulți clienți nu se potriveau perfect într-un diagnostic, iar comorbiditățile deveniseră mai degrabă regula decât excepția. Când am descoperit lucrările lui Miri Forbes și modelul HiTOP (Hierarchical Taxonomy of Psychopathology), am simțit că piesele se așază într-un tablou mai coerent.
Ce m-a făcut să privesc altfel
HiTOP vede tulburările nu ca entități separate, ci ca dimensiuni care coexistă și se influențează reciproc. Nu e vorba despre „a avea” sau „a nu avea” o tulburare, ci despre unde te afli pe un spectru al emoțiilor, cognițiilor și comportamentelor.
Sursa wikipedia
În cabinet, am început să observ cum anxietatea, evitarea, perfecționismul sau reglarea emoțională deficitară se leagă între ele, formând o structură comună – iar HiTOP explică exact această interconectare.
Ce aduce nou modelul HiTOP
- Abordare dimensională: evaluează intensități, nu doar prezența sau absența simptomelor.
- Structură ierarhică: leagă simptomele specifice de domenii mai largi precum internalizare sau externalizare.
- Focus pe comorbiditate: explică de ce mai multe tulburări coexistă – prin mecanisme comune, nu prin „coincidență”.
- Fundament empiric: se bazează pe analize statistice masive, nu pe consens teoretic.
Despre Miri Forbes și de ce a contat pentru mine
Miri Forbes, conferențiar la Macquarie University (Australia), este una dintre cercetătoarele care au transformat HiTOP dintr-o idee teoretică într-un instrument științific solid. Cercetările ei, bazate pe zeci de mii de cazuri clinice, au arătat că simptomele reale nu respectă granițele DSM-ului, ci se grupează în dimensiuni ierarhice intercorelate.
M-a impresionat echilibrul dintre rigoare și claritate din lucrările ei — o știință care nu se rupe de oameni. Astăzi, Forbes este membră a echipei internaționale HiTOP și editor asociat al revistei Journal of Psychopathology and Clinical Science. Dincolo de titluri, ea aduce ceva ce clinicienii caută mereu: sens și coerență în complexitatea suferinței psihice.
Ce am câștigat ca psiholog
De când privesc cazurile prin lentila HiTOP:
- formulările de caz sunt mai clare și mai integrative;
- evaluările sunt mai fine – văd nuanțe, nu etichete;
- intervențiile sunt mai personalizate.
Le spun adesea clienților: „nu este o boală care te definește, ci o tendință pe care o putem înțelege și regla împreună.”
Această perspectivă schimbă nu doar limbajul, ci și relația terapeutică.
Concluzie
Când am descoperit modelul HiTOP prin munca lui Miri Forbes, am simțit că am găsit o hartă mai precisă a psihopatologiei. HiTOP nu simplifică, ci adaugă profunzime — oferind o perspectivă empirică, umană și dinamică asupra suferinței.
Pentru mine, ca psiholog clinician, a fost o reorientare de la „tulburări” către o înțelegere continuă a umanului.
Bibliografie recomandată
- Forbes, M. K., Wright, A. G. C., Markon, K. E., & Krueger, R. F. (2017). Evidence that psychopathology symptom networks have limited replicability. Journal of Abnormal Psychology, 126(7), 969–988.
- Forbes, M. K., et al. (2025). A Hierarchical Model of the Symptom-Level Structure of Psychopathology. Clinical Psychological Science.
- Kotov, R., Krueger, R. F., Watson, D., et al. (2017). The Hierarchical Taxonomy of Psychopathology (HiTOP): A dimensional alternative to traditional nosologies. Journal of Abnormal Psychology, 126(4), 454–477.