În Terapia Centralizată pe Scheme Cognitive (Schema Therapy) utilizăm, mai mult decât în psihoterapia cognitiv-comportamentală, strategii experențiale de tipul imageriei dirijate. Aceste strategii sunt utile pentru că pot ajuta la declanșarea emoțiilor asociate schemelor cognitive dezadaptative și totodată permite clientului reproducerea figurii parentale în cadrul sigur al terapiei. Dupa 10 ani de aplicare a tehnicilor cognitive și parțial a celor comportamentale și doar 5 ani de utilizare a acestei strategii experențiale pot spune că acestea din urmă par să producă cele mai profunde schimbări în clienții noștri. Una este ca pacientul să înțeleagă la nivel rațional că ar putea avea anumite scheme cognitive provenite din copilăria lor dar este cu totul altceva ca ei să le simtă, să își amintească cum a fost când erau copii și să asocieze acest sentiment cu problemele pe care le au in prezent.Young amintește în cartea lui pentru terapeuți că o astfel de tehnică a imageriei dirijate transformă ideea de schemă cognitivă dintr-o cogniție rece într-una caldă.
Este important sa îi ajutăm pe clienți să își exprime suferința cu privire la ce li s-a întâmplat în copilărie mai ales deoarece sentimentul de suferință este aproape întotdeauna amestecat cu furia. Uneori le este dificil să accepte această tehnică deoarece s-ar simți prea vinovați dacă ar face acest exercițiu deoarece cred că este greși să se infurie pe părinții lor și cred că furia lor îi va răni pe părinți și deseori spun "părinții mei au făcut tot ce au putut".
Astfel de exerciții îi ajută să înțeleagă că faptul că ne înfuriem pe părinții noștri nu înseamnă că o să credem despre ei că sunt "oameni răi" – faptul că trece prin etape de suferință în timpul imageriei ajută clienții să diferențieze trecutul și să accepte faptul că deși uneori copilăria lor a fost o perioadă dureroasă, nu pot să dea timpul înapoi și să schimbe acest lucru însă îi poate ajuta să resemnifice toată acea suferință. Și resemnificarea ajută să își negocieze un viitor. Uneori chiar îi poate ajuta la externalizarea acelei voci critice ca fiind a părintelui și să se distanțeze de ceea ce li se pare a fi propria lor voce. Reproducerea limitată a figurii parentale îi ajută să se întoarcă la acel copil vulnerabil si să-l învețe să exprime nevoi, să-i dea o voce care să ceară în mod sănătos, acum, în prezent.
Le urez terapeuților și clienților, în egală măsură, mult curaj în călătoria interioară!